România trebuie să înveţe să îşi stimuleze şi să îşi păstreze valorile, nu să le ajute să emigreze într-un sistem eficient şi mai bine organizat!

Declaraţie politică

 “Ziua Învăţătorului şi locul 1 la analfabetism. Schimbarea se impune!”

Doamnelor şi domnilor Deputaţi,

Mâine este Ziua Învăţătorului, o sărbătoare care ar trebui să onoreze sistemul nostru de învăţământ şi să evidenţieze respectul şi interesul pe care îl manifestăm ca stat faţă de educaţia naţională. În realitate însă, acesta devine un prilej de reamintire a unor probleme extrem de grave cu care se confruntă sistemul de învăţământ din România: salarii infime ale profesorilor, dezinteres demonstrat faţă de evoluţia sistemul public, condiţii inumane în anumite şcoli din zone defavorizate şi o lipsă acută a performanţei.

Stimaţi colegi, să nu uităm că suntem din nou lideri în clasamentul analfabetismului în Uniunea Europeană, poziţie care ar trebui să îngrijoreze orice om politic responsabil. Dacă nu vor fi luaţi în calcul indicatori precum performanţa, sau corelarea cu piaţa muncii, tot ce vom reuşi să facem va fi să exportăm şi mai multe dintre valorile noastre. Vom reuşi astfel să scădem calitatea pieţei muncii şi să schiţăm cadrul perfect pentru declin economic. Fără oameni foarte bine pregătiţi şi integraţi în sistemul nostru de învăţământ – din ce în ce mai puţini în ultimul timp – nu vom putea performa pe nici un plan. Iar fără investiţii şi o reformă benefică dusă la bun sfârşit, nivelul de pregătire şi motivare va descreşte considerabil.

În ciuda faptului că România ocupă locul 108 din 144 la calitatea sistemului de învăţământ, au existat, chiar şi de curând, cazuri de copii olimpici care au reuşit să îmbunătăţească imaginea ţării în afara graniţelor. Dar aceştia sunt foarte puţini şi, dintre ei, un număr nesemnificativ consideră că au şanse reale de evoluţie profesională în ţara mamă.

Trăiesc printre români care au plecat, în mare parte, în urmă cu 10, 20 sau 30 de ani din România. Dar să ştiţi că mulţi dintre aceştia ar prefera, aşa cum am mai precizat, să îşi trimită copiii la şcoli româneşti, dacă reforma din educaţie ar avea obiective pe termen lung şi ar avea ca şi criteriu de bază performanţa.

De aceea, rugămintea mea este ca toţi membrii comisiilor de specialitate să ţină cont de măsurile propuse de noi pentru restructurarea acestui sistem – care vor fi prezentate oficial cât de curând -, dar şi de impactul de durată al deciziilor pe care le iau. Am încredere că vom putea ajunge la un numitor comun al schimbărilor din educaţie şi că nu vom mai exporta atât de mulţi români cu potenţial.

România trebuie să înveţe să îşi stimuleze şi să îşi păstreze valorile, nu să le ajute să emigreze într-un sistem eficient şi mai bine organizat!

Vă mulţumesc!