Curând vom prăznui una dintre cele mai importante sărbători ale lumii creştine, Învierea Mântuitorului Nostru Isus Cristos. Iar acest prilej îmi oferă ocazia de a vă împărtăşi câteva gânduri și de a vă transmite o urare sinceră.

Viaţa pe pământ a Domnului nostru Isus Cristos a fost o viaţă simplă, fără bogăţii materiale, însă încununată de strălucire, înţelepciune corectitudine şi putere, prin numeroasele minuni înfăptuite spre binele oamenilor, prin mângâierea sufletelor celor pierduţi şi prin propovăduirea Împărăţiei lui Dumnezeu. Viaţa lumească este doar un popas spre lumea veşniciei. Domnul Isus a adus speranţa în viaţa semenilor săi, fiind întotdeauna însoţit de harul divin primit de la Dumnezeu Tatăl. De asemenea, le-a dat acestora puterea de a crede în posibilitatea ca, prin iertarea păcatelor şi prin credinţă, orice om să poată să îşi petreacă veşnicia în Raiul lui Dumnezeu.

De-a lungul vieţii Sale, Domnul Isus Cristos a întâlnit şi oameni potrivnici, oameni care nu au crezut că El este Fiul lui Dumnezeu, trimis pe Pământ pentru a răscumpăra omenirea din starea de păcat în care se afla.

Chiar dacă au văzut tămăduirile multor bolnavi, mângâierea sufletelor celor oropsiţi, iertarea şi eliberarea celor care au trăit o viaţă de minciună şi imoralitate, aceştia au refuzat să creadă în Isus Cristos. Păcatele întregii omeniri au fost plătite cu preţul vieţii Mântuitorului, El însuşi acceptând să bea din paharul amar al suferinţelor pentru a împlini justitia lui Dumnezeu dând şansa mântuirii şi nouă tuturor celor ce credem  în moartea şi învierea Sa.

Patimile Domnului Isus Cristos au culminat cu răstignirea Sa pe Crucea de pe dealul Golgotei.

Domnul Isus a îndurat o enormă suferinţă pământească, acceptând până în ultima clipă planul de mântuire al lui Dumnezeu Tatăl pentru omenire. Jertfa Sa a adus împăcarea omului cu Dumnezeu, Creatorul Său, şi a arătat că omul nu este decât un rob al timpului, iar izbăvirea de păcatele sale şi mântuirea oamenilor nu se poate realiza decât prin întoarcerea spre Tatăl  Ceresc, spre Dumnezeu.

Domnul Isus a acceptat suferinţa răstignirii, alegând să fie un exemplu de credinţă nemărginită în voia Lui Dumnezeu.

Ziua Răstignirii a fost urmată de ziua glorioasă  a  Învierii din morţi, ,,cu moartea pe moarte călcând”, minunea Învierii reprezentând însăşi baza Creştinismului. Domnul Isus a lăsat în urmă îndemnul nemuritor adresat tuturor celor ce îl urmează, de a fi milostivi, drepţi şi iubitori, fără nici o urmă de prihană faţă de semeni, de a avea credinţă în Dumnezeu şi a alege o singură cale dreaptă, Calea Mântuirii.

Sfintele Sărbători Pascale ne aduc, ca de fiecare dată, bucuria Învierii în casele şi în sufletele noastre. Întreaga natură, prin revenirea la viaţă, ne aduce mai aproape de acest eveniment atât de important al întregii Creştinătăţi.

Să fim, aşadar, mai buni şi mai iubitori faţă de semenii noştri şi mai ales faţă de Cel ce s-a jertfit pentru noi şi faţă de Tatăl Ceresc!

Doresc, încă de pe acum, să vă adresez binecuvântata urare: Hristos a înviat!, în numele celor ce mi-au încredinţat dreptul de a vă putea vorbi în Parlamentul României, al familiei mele, precum şi al celor dragi de aproape şi de departe! Mulţumindu-vă pentru atenţie, doresc să închei cu câteva versuri din poezia lui Simion Cubolta, intitulată „De n-ar fi înviat Cristos”.

De n-ar fi înviat Cristos,

Zădarnic-ar fi fost credinţa

Şi omul, pururi păcătos,

Îngemănat cu suferinţa,

Prin lume şi-ar fi dus căinţa,

Necunoscând ce-i biruinţa

De n-ar fi înviat Cristos.

*

De n-ar fi înviat Isus,

Zadarnic ar fi fost Cuvântul

Ce pretutindenea s-a spus

Şi s-a-mpânzit cu el pământul,

N-am fi ştiut ce-i Legământul

Şi veşnic ne-ar fi fost mormântul,

De n-ar fi înviat Isus.

   *

Dar Domnul a-nviat din morţi

Şi-a arătat că învierea

Ce-a sfărâmat închise porţi,

E semnul vieţii şi puterea

Ce-aduce lumii mângâierea

Şi darul jertfei: înfierea…

Cristos a înviat din morţi!