Mulţi români care trăiesc în afara ţării şi vor să adopte copii din ţară, ca şi numeroşi cetăţeni americani – cunoscând cazuri concrete în acest sens – vor schimbarea legii adopţiilor din România.
Se ştie că baroneasa Emma Nicholson, în calitate de raportor al Uniunii Europene, în faza de aderare a României la Uniunea Europeană a impus Guvernului român în mod abuziv blocarea adopţiilor internaţionale prin Moratoriul din octombrie 2001, menţinut ulterior de Moratoriul din februarie 2004, dar şi de Legea adopţiei nr.273 din iunie 2004, care a blocat definitiv adopţiile internaţionale în ţara noastră.
Din păcate, deşi traficul de copii români nu a fost niciodată dovedit, impactul blocării adopţiilor internaţionale a fost uriaş, cauzând multe tragedii umane. Astfel, numărul copiilor abandonaţi în România a crescut de la 40.000 în 2004 la 80.000 în prezent. Pentru fiecare copil abandonat, statul român plăteşte anual suma de 10.000 de euro. În sistem se află circa 44.000 de copii adoptabili, din care 21.000 în asistenţă maternală, iar 23.000 în centrele de plasament, după cum a menţionat recent Bogdan Panait, şeful Oficiului Român pentru Adopţii.
Puţini ştiu că în urma sesiunii plenare a Parlamentului European de la Strasbourg, desfăşurată în zilele de 17-19 ianuarie 2011, România a fost ţinta unor atacuri dure, fiind aspru criticată pentru blocarea adopţiilor internaţionale în ultimii zece ani.
Ca răspuns, şeful Oficiului Român pentru Adopţii a trimis în Parlament un proiect de lege de modificare a Legii adopţiilor. Potrivit acestui proiect de lege, românii din străinătate vor putea să adopte copii din România, iar dacă rudele de până la gradul IV ale copiilor din România vor dori să-i adopte în ţările unde îşi au domiciliul, vor putea. Acest proiect de lege a fost avizat favorabil şi de Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale – al cărei membru sunt. Personal consider că este bine-venită această iniţiativă legislativă din partea Guvernului.
Vreau să precizez – pentru acei colegi care nu cunosc – că de mai mulţi ani, ambasada noastră din Washington DC a menţinut şi menţine legături apropiate cu familiile de cetăţeni americani care au adoptat copii din România. În prezent, în Statele Unite, există chiar o asociaţie a acestor familii care au adoptat copii din România. În fiecare an, în primul weekend din decembrie, Ambasada Română de la Washington DC organizează o serbare pentru ei, iar în fiecare an asociaţia invită ambasada şi alte personalităţi româneşti la o tabără de vară pe care o organizează.
Mă bucur pentru faptul că autorităţile române sunt pe cale să rezolve favorabil doleanţa acestora care vine în sprijinul copiilor rămaşi fără părinţi. Sperăm că noul proiect de lege, eventual într-o formă îmbunătăţită, să diminueze considerabil numărul copiilor instituţionalizaţi, pentru care nu s-au identificat familii adoptive până în prezent şi să ofere copiilor cu nevoi speciale, unica şansă de a avea o familie proprie.
Închei această declaraţie politică, cu gândul la miile de copii din România care au ajuns să fie orfani şi care ar putea să aibă nu numai o familie, dar şi o viaţă mai bună.