Domeniul sănătăţii publice este unul dintre cele mai slab gestionate portofolii din actualul guvern. Lipsa de eficienţă a sistemului, respectul redus pentru demnitatea medicilor, inadecvarea la nevoile pacienţilor, răspândirea mitei şi a plăţilor informale – sunt doar câteva dintre tarele sistemului public de sănătate recunoscute de societate şi mediul politic, dar a căror rezolvare încă nu este o prioritate. În locul unei dezbateri ample, care să ia în calcul atât un audit al sistemului, cât şi argumentele medicilor şi pacienţilor, ministrul Sănătăţii preferă “îmbunătăţirea” legii prin adoptarea de ordonanţe de urgenţă. Asta în condiţiile în care Legea-cadru a fost adoptată în 2006 prin asumarea răspunderii de către Guvern, iar portofoliul sănătăţii era deţinut de acelaşi politician care conduce şi în prezent Ministerul Sănătăţii! Să mai adaug că s-au realizat mai mult de o mie de modificări la această lege?

Suntem astfel în situaţia în care medicii de familie reclamă imposibilitatea desfăşurării eficiente a activităţii lor din cauza birocraţiei şi a neclarităţilor legislative. Este ridicol ca medicilor care lucrează online cu Sistemul Informatic Unic Integrat şi emit reţete electronice, să li se solicite şi tipărirea rapoartelor trimise electronic şi a reţetelor! Mai mult decât atât, deşi de la 1 ianuarie  2013 cardurile de asigurat ar fi trebuit să funcţioneze, ele nici acum nu sunt folosite. Şi asta în condiţiile în care proiectul cardului de asigurat a costat mai mult de 20 de milioane de euro, iar România pierde anual în jur de 500 de milioane de euro numai prin fraudele din Sănătate! Să mai spun că mai mult de 14.000 de medici au părăsit ţara în ultimii şase ani – o dovadă în plus a lipsei de încredere a specialiştilor în sistemul de sănătate românesc!

Pe plan european, România înregistrează cel mai mic procent al cheltuielilor cu sănătatea raportat la PIB; avem numărul cel mai mic de medici la mia de locuitori, iar pacienţii trebuie să aştepte mai mult de cinci ani pentru a beneficia de tratamente compensate noi în timp ce în ţări precum Germania accesul este imediat.

Acestea sunt câteva date care arată slaba gestionare a domeniului sănătăţii şi performanţele reduse în cadrul unei Legi pentru care Guvernul Tăriceanu şi-a asumat răspunderea! Lipsa dialogului la acel moment îşi arată şi acum deficienţele în sistemul sănătăţii! Consider profund inoportună operarea altor modificări în acest domeniu prin ordonanţe de urgenţă! Lăsând la o parte faptul că astfel se anulează dreptul natural al Parlamentului de a legifera, eşecul anterior al Legii sănătăţii – ale cărei consecinţe nefaste le vedem şi astăzi – trebuie să ne convingă că avem nevoie de o schimbare profesionistă a sistemului. Iar pentru aceasta, o cunoaştere reală a modului în care funcţionează sănătatea în România este absolut necesară pentru a putea corecta şi înlătura deficienţele! Ordonanţa care ar fi trebuit să profesionalizeze sistemul tocmai acest fapt ignoră. De aici încă o reformă ratată a sistemului, totul pe costul medicilor şi al pacienţilor.

Deputat-PDL
Mircea  Lubanovici

25.02.2014