“Libertatea – suprema aspiraţie a poporului român”

În aceste zile de sfârşit de decembrie, sufletele noastre sunt mai aproape de Dumnezeu şi ne reamintim de valorile spirituale pentru care românii s-au jertfit în 1989, pentru a corecta traiectoria peste timp a neamului românesc spre democraţie.
De mai bine de două mii de ani, românii trăitori pe aceste plaiuri binecuvântate de Dumnezeu au făcut din aspiraţia lor spre libertate crezul fundamental, lăsând urme de neşters în istorie prin lupta lor pentru neatârnare.

Tocmai această aspiraţie spre libertate i-a apropiat dintotdeauna pe români de poporul american, de valorile acestuia, constituind un fir roşu peste timp în istoria celor 2 popoare, anticipând astfel prin idealurile lor documentul care stă la baza civilizaţiei democratice moderne – “Declaraţia Universală a Drepturilor Omului”.

Preambulul acesteia conţine cel mai înălţător apel la moralitate politică, adresat întregii umanităţi şi, totodată, cauzele care au determinat şi Revoluţia din decembrie 1989: “Considerând că recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor lor egale şi inalienabile constituie fundamentul libertăţii şi păcii în lume.”

Ignorarea şi dispreţuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revoltă conştiinţa omenirii şi că făurirea unei lumi în care fiinţele umane se vor bucura de libertatea cuvântului şi a convingerilor a fost proclamată drept cea mai înaltă aspiraţie a omului, considerând că este esenţial ca drepturile omului să fie protejate de un sistem de drept pentru ca omul să fie liber şi nu constrâns.
Puţini cunosc faptul că declaraţia în 10 puncte a Frontului Salvării Naţionale conturată iniţial de profesorul Dumitru Mazilu a avut la bază, chiar conform spuselor acestuia, Declaraţia de Independenţă a Statelor Unite ale Americii şi “Declaraţia Universală a Drepturilor Omului”.

Acest fapt pune într-o nouă lumină drumul spre democraţie în România, reînceput în decembrie 1989, apropiindu-l de valorile democratice americane şi occidentale.

În încheiere, doresc să îmi exprim şi pe această cale compasiunea pentru rudele şi prietenii victimelor Revoluţiei anticomuniste din Decembrie 1989, precum şi pentru toţi aceia care, ca şi mine, au avut vreodată de suferit abuzurile dictaturii.

Deputat Mircea Lubanovici

Both comments and pings are currently closed.
Powered by WordPress