Alaturi de Mircea Lubanovici la Festivalul Romanesc, Roseville, CA (29 sept.2012). Un demnitar de dreapta si-un alegator de stanga care nu-si scot ochii.

Fiecare an electoral reinvie in randul alegatorilor speranta ca, macar o data in viata vor trimite in dregatoriile cele mai inalte oameni cu un dram de memorie, care-si vor aminti macar partial luna de pe cer si stelele verzi pe care le promit in goana catre Palatul Somnului pe Bani Multi. Partidele politice au insa grija sa taie din elanul popular prin diferite metode, una dintre acestea fiind trimiterea candidaturilor in plic, ”cu dedicatie de la centru”, in aprobarea acestora filialele locale avand un cuvant greu de spus; ceva de genul “am inteles, sa traiti!”.  Pentru ca lipiciul la mase sa se manifeste plenar la Sarbatoarea Stampilelor, fiecare partid, alianta, gasca, ceata ori clan adauga pe buletinele de vot, pe langa “oamenii de onoare” pe care se sprijina respectiva adunatura “ca pe umerii unor uriasi” cum ar fi zis Barbu Delavrancea, cativa circari, ceva guriste,  doi, trei sportivi in rezerva si in retragere, si ce-o mai merge bine pe langa punga de faina,  litrul de ulei, burta de bere si micul de protocol.

                   Asa ne trezim cu Sorin Rosca Stanescu, liberal cu state vechi de peste doua luni, scriitor la propriul blog si la un ziar care graviteaza in vecinatatea personalitatii contestate a conservatorului fost umanist, fost Dumnezeu si Inalta Curte de Casatie si Justitie mai stiu ce, Dan Voiculescu, tintind un loc in  Senat din partea PNL Dambovita si stergandu-se astfel la posterior cu anii de  politica liberala ai unor localnici care stiu unde-s Gura Ocnitei, Pietrari ori Bezdead fara sa faca apel la Google Maps. Cei carora nu le convine trimisul Domnului (Antonescu) sa maraie mai in surdina, ca la cata papura creste in Tulcea natala a prezidentului Crin, nu-i greu sa li se gaseasca noduri. Si aceasta meteahna a trimisilor de la centru nu-i chiar o raritate. Pentru colegiile din strainatate USL si-a propus sa ne blagosloveasca cu artisti-demnitari. Aici doua ar putea fi explicatiile pentru atari nominalizari: una la mana, daca tot nu tine cu zaharelu’ (si fainuta, si uleiasu’) la noi astia plecati de la urdinisul cu lapte si miere din tara, macar sa ne zica Socaciu pe-aia cu “Caruta cu Flori”, ori Ionela Prodan p-aia pe care vrea ea, ca nu-mi vin in minte partiturile pe care le interpreteaza respectiva doamna, candidat USL in Colegiul 3 Diaspora. A doua ar fi imbinarea utilului cu placutul, vin domniile lor in turneu sa ne cante de dor de tara pe trei parale convertibile, pot sa treaca respectivele prestatii drept intalniri cu electoratul.

                        In aceste conditii, indiferent cate victorii de rasunet va inregistra EBA in razboiul impotriva limbii romane, indiferent cat de viabila va fi Uniunea Scandinava pusa la cale de presedintii Suediei, Norvegiei si Danemarcei in mintea Elenei Udrea, indiferent cate violuri cu perversiuni va trebui sa suporte Constitutia din partea garantului ei, va indemn sa nu faceti greseala s-o votati pe doamna Prodan, despre care stiu doar ca a pus-o pe distinsa domniei sale fiica drept portavoce. Oricat de dragi mi-ar fi principiile stangii democratice, nu concep sa fiu reprezentat de cineva despre care imi amintesc doar ca, pustan fiind, o auzeam bolborosind niste chestii in duet cu Ion Dolanescu, nefiind nicio data sigur care-i barbatul si care-i femeia in respectivul tandem vocal.  Imi este de ajuns ca am avut onoarea s-o aud pe-o alta deputata cu radacini in melosul popular cerand vehement sa fie arestat RASDAQ. Daca tot se aleg reprezentanti ai diasporei in Parlamentul de la Bucuresti, hai sa aratam ca nu ne vindem constiintele pe doua triluri si-o manea.

                       Cei care ma cunosc cat de cat stiu ca nu-i am la inima pe ostenii lui Voda Marinaru’. Nu-s insa orbit de ura fara discernamant, asa cum principalele doua tabere care se razboiesc pe scena politica romaneasca sunt. Am recunoscut si admirat totdeauna eleganta si eruditia lui Toader Paleologu, echilibrul lui Vasile Blaga si momentele de sinceritate dezarmanta ale lui Cristian Preda. Asta ca sa va dau doar trei exemple din tabara “neprietenilor”. Al patrulea exemplu este insotit de un gest pe care-l consider un exercitiu de onestitate si o datorie de onoare. Este vorba de Mircea Lubanovici, deputat in Colegiul 3 Diaspora si candidat pentru aceeasi demnitate. Trebuie sa recunosc ca este omul care ne-a fost aproape si cu gandul si cu fapta. Haideti sa nu schimbam ceva care merge! Nu ma intereseaza faptul ca este candidatul ARD. Nu stiu, si nici nu ma intereseaza in ce relatii este cu varfurile PDL. Ori de cate ori l-am intalnit, alaturandu-se comunitatii noastre cu diferite ocazii, s-a comportat ca un reprezentant al tuturor si nu a adus in mijlocul nostru mizerabila galceava din politica de-acasa. Ultima oara chiar i-am spus-o direct, nu-mi place partidul dumitale, dar te voi sustine cu draga inima pentru ca, inainte de toate, esti unul dintre noi.

Acest articol a fost preluat de pe site-ul www.blogjeans.wordpress.com.