Doamnelor şi domnilor deputaţi,
În calitate de deputat ales în Colegiul nr.3 – Diaspora şi având ca zonă de reprezentare şi Statele Unite ale Americii – care constituie încă de la înfiinţarea sa şi rămâne un model de toleranţă şi de respectare a drepturilor omului şi a libertăţilor religioase ale cetăţenilor săi – doresc să-mi exprim poziţia în favoarea unei politici echilibrate în domeniul reglementării avorturilor, în acord cu morala creştină – pe de o parte, dar care să ţină seama în egală măsură de respectarea drepturilor femeii, pe de altă parte, ca şi de drepturile copilului ne-născut – prevăzute şi în dreptul civil.

Una dintre cauzele pentru care ţara noastră are o rată incredibil de mare a avorturilor – 576 întreruperi de sarcină la 1.000 de născuţi -, este şi aceea că România suferă din pricina lipsei de informare şi de educaţie cu privire la consecinţele avortului. De 21 de ani, România este ţara cu cel mai mare număr de avorturi din Europa, raportat la populaţie.

În plus, se constată că, din 2005, rata îmbolnăvirilor de cancer de col uterin a crescut brusc. Situaţia este îngrijorătoare la numărul persoanelor care suferă de cancer mamar, unde ocupăm un neonorant loc 3 în Europa. În cazul ambelor maladii, medicii de specialitate identifică printre cauzele generale – avortul – cu consecinţele sale.

Semnalez faptul că, în prezent, legislaţia română permite efectuarea avortului fără informarea prealabilă a femeilor asupra acestor consecinţe, ceea ce constituie o încălcare a drepturilor pacientului. Nu există nicio reglementare care să instituie obligativitatea consilierii femeilor care intenţionează să întrerupă sarcina, asupra consecinţelor medicale, fizice şi psihice, imediate sau tardive ale avortului.

De exemplu, studiile medicale au confirmat că un procent însemnat dintre femeile care au avortat, ajung, ulterior, să regrete, în mod profund, decizia de întrerupere a sarcinii, considerând-o o mare greşeală şi invocând faptul că nu au fost informate, în prealabil, cu privire la riscuri şi consecinţe.
După cum se exprimă una dintre victimele lipsei de informare, avortul îi este prezentat femeii ca un produs minune, care rezolvă imediat o criză din viaţă. După ce îl cumpără, este copleşită de defectele ascunse, dar nu mai poate returna produsul. E prea târziu!

Sunt conştient că trăim într-o ţară majoritar creştină şi, totodată, o ţară în care Biserica este separată de Stat. Cu toate acestea, mă simt obligat ca de la această înaltă tribună să amintesc că, deşi responsabilitatea morală a cetăţenilor faţă de avort este o chestiune individuală, personală, aceasta nu anulează responsabilitatea care ne revine nouă, legiuitorilor, de a limita proliferarea acestui fenomen în societate.

Intenţia mai multor deputaţi ai Partidului Democrat Liberal, printre care mă număr şi eu, de a promova o iniţiativă legislativă în sensul celor arătate mai sus, se aliniază, în fapt, cu legislaţia în domeniu din statele membre ale Uniunii Europene – cum sunt Belgia, Germania, Italia, Ungaria, Olanda, Slovacia şi Polonia – unde s-a instituit obligativitatea unei informări prealabile a gravidei, urmată de acordarea unei perioade de gândire, pentru a putea conştientiza impactul pe care îl are avortul asupra sănătăţii fizice şi psihice, precum şi pentru a se respecta dreptul la viaţă al copilului nenăscut, drept recunoscut de convenţiile şi tratatele internaţionale la care România este cosemnatară.
În acest context, voi evidenţia câteva prevederi din legislaţiile ţărilor menţionate:
• în Belgia, femeile trebuie să participe la şedinţele de consiliere, cu cel puţin 6 zile înainte de efectuarea procedurii;
• în Germania, femeile trebuie să participe la o şedinţă de consiliere, cu 3 zile înainte de avort. Consilierea este asigurată de stat şi are scopul de a le informa pe femei că şi copilul nenăscut are dreptul la viaţă. În urma participării la şedinţele de consiliere, femeile primesc un certificat, care atestă că sunt pe deplin informate asupra consecinţelor avortului şi asupra dreptului la viaţă, pe care îl are copilul nenăscut;
• în Ungaria, femeile trebuie să beneficieze de consiliere pre-avort. O consultaţie cu o asistentă medicală este obligatorie, pentru a o informa pe femeia însărcinată de procedurile referitoare la avort. Dacă aceasta acceptă să ducă sarcina la bun sfârşit, o consilieră îi va oferi asistenţă în domeniul maternal;
• în Italia, în afara cazurilor de urgenţă medicală, se impune o perioadă de gândire de o săptămână. Femeia trebuie să ceară, în scris, întreruperea sarcinii, iar dacă este minoră, se cere autorizaţia părinţilor.

Centrele de consiliere familială din Italia, prevăzute prin Legea nr.405 din 29 iulie 1975, trebuie să asiste toate femeile însărcinate:
• pentru a le informa privind drepturile pe care acestea le au, conform legii;
• pentru a le informa care sunt căile prin care pot beneficia de sprijinul statului pentru femeile însărcinate;
• pentru a discuta motivele pentru care s-au hotărât să întrerupă sarcina;
• în Polonia, este în vigoare Legea din 7 ianuarie 1993, care prevede că:
• viaţa şi sănătatea copilului trebuie protejate prin lege, încă din momentul conceperii;
• trebuie asigurată îngrijire medicală pentru copilul nenăscut şi pentru mamă;
• trebuie oferit ajutor material femeii însărcinate care are probleme materiale, în timpul sarcinii şi după naştere.

Pornind de la rata îngrijorător de mare a avorturilor din România şi luând în considerare prevederile europene de legiferare în problema delicată a avortului – acceptate în statele cu democraţie consolidată, fac un apel la reconsiderarea legislaţiei referitoare la avort.