Crearea de noi locuri de muncă trebuie să aducă valoare adăugată pentru stat şi pentru investiţie. În acest sens, este nevoie de pragmatism din partea politicienilor, dar şi de conştientizarea clară a interesului naţional al ţării noastre.

Declaraţie politică

De ce banii europeni nu produc locuri de muncă?

Stimaţi colegi,

Existenţa şi păstrarea locurilor de muncă adecvate pentru români au reprezentat provocări constante pentru mediul economic şi social al ţării noastre.

Teoretic, conform anumitor statistici internaţionale, România nu se află pe „linia neagră” a ţărilor europene cu un şomaj ridicat şi nu se confruntă cu o situaţie dramatică privind existenţa locurilor de muncă pentru populaţia activă.

Mai mult decât atât, cifrele oficiale plasează România în topul ţărilor cu una dintre cele mai scăzute rate ale şomajului din zona de Sud-Est şi Centru a Europei (5,8% în 2012).

În realitate, însă, situaţia este dificilă deoarece indicatorul privitor la rata şomajului nu este singurul relevant pentru a înfăţişa deficitul de locuri de muncă din economie.

Realitatea economică a situaţiei locurilor de muncă prezintă şi alte caracteristici precum: un salariu mediu brut de până la 350 de Euro, productivitatea scăzută a muncii, în special în agricultură, sau numărul mare de români care îşi câştigă existenţa în alte ţări.

Aceste caracteristici reflectă faptul că românii au posibilitatea de a munci în ţara lor, însă nu conform pregătirii lor. Locurile de muncă nu îndeplinesc un minim al aşteptărilor acestora.

La nivel guvernamental, toată lumea vorbeşte despre adoptarea unor politici favorabile înfiinţării de noi locuri de muncă, precum şi de păstrarea acestora pe o perioadă cât mai îndelungată. În acest sens, s-au întreprins măsuri de acordare de subvenţii pentru investiţiile creatoare de „slujbe”, atât din fonduri nerambursabile naţionale, cât şi europene.

La prima vedere, principiul pare simplu: la investiţia beneficiarului, autoritatea contribuie şi ea, condiţia fiind crearea unor locuri de muncă ce trebuie menţinute un număr stabilit de ani.

În realitate, însă, există o serie importantă de aşa-numite „artificii” pentru a îndeplini şi acest criteriu de creare de noi locuri de muncă. Perfect legale pe hârtie, acestea permit o adaptare rapidă şi ingenioasă la reguli. Fie că vorbim de mutarea unor salariaţi de la o firmă mai veche la una nouă, de păstrarea „pe hârtie” a unor angajaţi la salariul minim pe economie sau de „paza strictă” a 5 turbine eoliene de către 20 de oameni, toate acestea au un aport important la „succesul investiţiei”.

Totuşi, crearea de noi locuri de muncă trebuie să aducă valoare adăugată pentru stat şi pentru investiţie. În acest sens, este nevoie de pragmatism din partea politicienilor, dar şi de conştientizarea clară a interesului naţional al ţării noastre. Sunt necesare aceste măsuri reale de combatere a cauzelor pentru care banii europeni nu produc locuri de muncă.

Fie că vorbim de schimbarea condiţiilor de finanţare a investiţiilor din fonduri europene, de definirea clară a politicilor publice de ocupare a locurilor de muncă şi de schimbarea priorităţilor, aceste lucruri trebuie să se întâmple mai rapid în societatea românească.

Vă invit să facem cu toţii eforturi în acest sens!

Vă mulţumesc!