De câtva timp atât eu, cât şi alţi reprezentanţi ai diasporei, jurnalişti şi oficiali români, încercăm să îi oferim o viaţă normală lui Florinel Enache, militarul român prezentat în media ca „cel vizitat de curând de Michelle şi Barack Obama la spitalul unde este internat, după ce şi-a pierdut ambele picioare şi mâna stângă într-o explozie în Afganistan.” 

Declaraţie politică

Avem o datorie morală faţă de militarii români!

Stimaţi colegi,

De această dată vă vorbesc în calitate de membru al Comisiei pentru Drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale, cu speranţa că indiferent de orientarea politică, suntem capabili să ne unim forţele pentru o cauză nobilă şi pentru rezolvarea unei probleme cu care se confruntă tot mai mulţi dintre militarii români.

Deşi, din nefericire, ei sunt adesea numiţi în ţară “mercenarii americanilor”, soldaţii noştri îşi riscă viaţa pe front pentru ca noi să fim protejaţi şi să ducem o viaţă liniştită. De aceea consider că avem o datorie morală faţă de ei şi că este important ca atunci când nu sunt răsplătiţi aşa cum trebuie, să luăm atitudine.

De ce deschid acest subiect?

Deoarece de câtva timp atât eu, cât şi alţi reprezentanţi ai diasporei, jurnalişti şi oficiali români, încercăm să îi oferim o viaţă normală lui Florinel Enache, militarul român prezentat în media ca „cel vizitat de curând de Michelle şi Barack Obama la spitalul unde este internat, după ce şi-a pierdut ambele picioare şi mâna stângă într-o explozie în Afganistan.” Sunt convins că nu sunteţi străini de acest caz, dar din păcate simpla informare cu privire la problema sa nu este suficientă. De aceea fac un apel de solidaritate şi sper că împreună cu dumneavoastră vom putea face presiuni asupra MApN pentru a-şi face datoria morală faţă de tânărul militar.

Pe scurt, Florinel Enache are nevoie de două proteze bionice ultra-performante, de care poate beneficia prin includerea într-un program de cercetare derulat în spitalul militar unde este internat în SUA. Din păcate, însă, oficialii români i-au asigurat doar tratamentul recuperatoriu, nu şi dreptul la o viaţă cât mai apropiată de normal.

Din acest motiv, este important ca acest caz să fie cunoscut şi să reprezinte un exemplu pentru modul în care România ar trebui să îşi îndeplinească datoria morală faţă de militarii săi. A-i oferi unui om care a luptat pentru a-ţi oferi siguranţă doar un scaun cu rotile, o rampă de acces şi un posibil post de consilier la primăria din localitatea unde locuieşte familia sa nu înseamnă a-ţi face datoria faţă de el. Trebuie luate toate măsurile pentru ca acesta să fie tratat ca şi alţi colegi, militari americani sau de alte naţionalităţi.

Românii din diaspora pe care îi reprezint mi-au oferit o lecţie foarte importantă odată cu acest caz, pe care aş vrea să o pot observa şi pe teritoriul ţării. Anume că indiferent unde ar locui, românii din afara graniţelor se unesc necondiţionat atunci când trebuie să îşi ajute un frate. Haideţi să facem şi noi acelaşi lucru!

Deputat Mircea Lubanovici

9.04.2013