Doamnelor şi domnilor deputaţi,
Declaraţia mea de azi reprezintă un semnal de alarmă asupra fenomenului infracţional al traficului de persoane care a căpătat o amploare îngrijorătoare în ultimul timp, numele României fiind asociat, din păcate, reţelelor de crimă organizată pentru exportul de fiinţe umane. Chiar recent s-a vorbit în presa internaţională despre infracţiuni de trafic de persoane în Marea Britanie şi Portugalia, având ca autori cetăţeni români.

În acest sens, statisticile Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie şi ale Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa arată că traficul de persoane în ţara noastră se păstrează la cote îngrijorătoare. Mai mult chiar, potrivit Raportului pe 2010 privind traficul de persoane al Departamentului de Stat al SUA, România este ţara de origine, de tranzit şi de destinaţie pentru bărbaţii, femeile şi copiii traficaţi în special în scopul muncii forţate, precum şi pentru femeile şi copiii traficaţi pentru exploatare sexuală. Traficanţii folosesc de obicei acte de identitate false şi mituiesc personalul de frontieră. Mai recent, domnul David Batstone – cofondator si preşedinte al organizaţiei “Not For Sale”, care luptă împotriva traficului de persoane – a declarat că organizaţia sa a identificat România drept centru internaţional pentru sclavia modernă şi că doar în cursul anului 2010 a intervenit în aproape 140 de cazuri de trafic de persoane. El mai susţinea că poliţia locală ignoră aceste infracţiuni, iar serviciile sociale pentru victime sunt practic inexistente.

Personal, consider că Parlamentul a făcut, din punct de vedere legislativ, ce trebuia pentru combaterea traficului de persoane. În acest sens, un exemplu este şi sporirea pedepselor pentru infracţiunile conexe traficului de persoane prevăzute de Legea nr.230/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane. Se ştie că în acelaşi scop s-a înfiinţat – în cadrul Parlamentului – şi Grupul parlamentar pentru combaterea traficului de persoane, din cadrul Comisiei pentru afaceri europene a Parlamentului României, pentru care există şi Hotărârea Parlamentului nr.18/2010 privind organizarea audierilor, în cadrul Grupului pentru combaterea traficului de persoane, ale reprezentanţilor instituţiilor publice cu atribuţii în acest domeniu responsabile de aplicarea Hotărârii Guvernului nr.1654/2006 privind aprobarea Strategiei naţionale împotriva traficului de persoane pentru perioada 2006-2010.

În acest context, îmi exprim convingerea că autorităţile guvernamentale trebuie să ţină cont în mai mare măsură – în aplicarea legislaţiei pentru combaterea traficului de persoane – de importanţa Cartei de acţiune orientate privind consolidarea dimensiunii externe a Uniunii Europene în ceea ce priveşte combaterea traficului de persoane şi de Rezoluţia nr. 1702/2010 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, intitulată “Acţiune împotriva traficului de fiinţe umane, promovând Convenţia Consiliului Europei”, şi să ia în considerare faptul că măsurile pentru combaterea traficului de persoane trebuie să pornească de la o abordare integrată şi multidisciplinară, care să reunească atât prevenirea şi combaterea, cât şi protecţia, sprijinul şi asistenţa acordate victimelor, incluzând cooperarea consolidată dintre toţi factorii interesaţi.

Deputat Mircea Lubanovici.