Doresc să vă readuc în atenţie subiectul delicat al adopţiilor internaţionale. Avem în prezent aproximativ 60.000 de copii instituţionalizaţi, dintre care, până la mijlocul lunii trecute, aproximativ 2.300 au fost declaraţi adoptabili. Mai mult decât atât, numărul de copii adoptaţi până în octombrie 2013 a fost de 530, din care doar şapte au fost adoptaţi internaţional. Astfel, deşi România teoretic permite adopţiile internaţionale din aprilie 2012, nenumăratele deficienţe care există în sistem şi criterile pe baza cărora se realizează adopţiile fac ca acest proces să fie extrem de lung şi dureros, atât pentru copilul ce urmează să fie înfiat, cât şi pentru părinţii adoptivi.

Cu mâhnire afirm că, dacă situaţia este incomodă pentru adopţii în ţară, pentru cele internaţionale aspectele sunt mult mai grave. Este îngrijorător că, din 2012, an în care s-a modificat Legea nr. 273/2004 astfel încât adopţiile internaţionale să devină posibile, nu s-au mai continuat eforturile de îmbunătăţire ale acestui proces, deşi problemele din sistem au fost semnalate atât de ONG-uri, cât şi de cei care doresc să adopte un copil, de media sau chiar de unele instituţii abilitate în acest sens. Este alarmant că deşi s-au lansat apeluri către autorităţi pentru a facilita procesul adopţiilor, acestea preferă să abandoneze încă o dată aceşti copii şi să îi lase în grija unui sistem care, în mod evident, nu funcţionează!

Una dintre problemele critice care îngreunează în mod semnificativ adopţiile, atât pe plan intern, cât şi internaţional, constă în dorinţa exagerată a autorităţilor de a reintegra în familia naturală copiii instituţionalizaţi. Asta deşi ei au fost abandonaţi de către mame, fie dintr-o lipsă clară de interes, fie din disperarea acută a celor care nu au mijloacele necesare pentru a creşte aceşti copii. Sunt mame care îşi lasă copiii în maternitate în speranţa că, odată ce le va fi găsită o nouă familie, şansele copiilor lor la dezvoltare vor fi mai ridicate. Din păcate, sistemul eşuează şi aici – sunt extrem de multe cazuri în care copiilor din sistem le este negată orice şansă de educaţie şi cresc într-un mediu care nu face decât să îi abuzeze psihologic. Toate acestea au un impact negativ asupra temperamentului, comportamentului şi IQ-ului copilului şi îi cresc şansele de a rămâne în sistem. Mai mult decât atât, media şi ONG-urile au relatat pe larg cazuri tragice în care copiii abandonaţi au fost returnaţi membrilor familiei extinse, iar aceştia fie au continuat abuzul asupra lor – fizic şi psihologic-, fie nu au avut resurse pentru a-i creşte – cazuri încheiate prin moartea celor mici. Cum pot autorităţile, în faţa acestor probleme, să închidă ochii şi să legitimeze astfel un sistem viciat?!

Ca şi cum acest aspect nu ar fi fost suficient, există o serie de blocaje instituţionale şi legislative care împiedică sau fac ca procesul adopţiilor internaţionale să devină extrem de anevoios. Astfel, în cele mai multe cazuri, personalul este insuficient calificat, iar anchetele sociale sunt făcute cu superficialitate. La acestea se adaugă termenele date de instanţe foarte lungi, lipsa tribunalelor pentru minori şi prezenţa amplă a prejudecăţilor. Rezultatul? Un proces de adopţie extrem de îndelungat, în care lipsa de transparenţă nu face decât să descurajeze viitorii părinţi.

Adresez aşadar un apel atât colegilor parlamentari, cât şi guvernanţilor, pentru a analiza şi înţelege toate greutăţile pe care procesul de adopţie le presupune. Eforturile de îmbunătăţire a legislaţiei în acest domeniu trebuie să continue dacă vrem să asigurăm o şansă reală copiilor care au fost abandonaţi! În locul gâlcevei politice, cred că ar trebui să ne concentrăm pe mijloacele prin care putem îmbunătăţi viaţa acestor copii şi să eficientizăm procesul prin care ei se pot dezvolta normal într-o familie care îi doreşte şi îi apreciază!

Stimati colegi,  acesti copii au nevoie de o familie care sa puna la dispozitia lor un climat in care ei sa se poata  dezvolte normal. Copii acestia au nevoie de dragostea parinteasca atat necesara in dezvoltarea lor. Au nevoie de noi sa-i intelegem ca oameni in primul rand.

Va multumesc pentru atentie.

Mircea Lubanovici

Deputat-PDL

05.11.2013